fericirea e acum
e starea asta de betie calma
de bine
e seara asta cu un om drag
starea de imi e de ajuns si mai vreau
e zambetul de pe figura mea
e ma bucur ca te-am intalnit
e asta
asta e fericirea
pura

doare..
de ce doare...?
nu am cuvinte de mai mult
doar un apasator doare
moare
doare
moare

sunt neinchipuit de neimportanta

in ultimul timp am senzatia de balci
de carnaval grotesc
de masti colorate si mirosuri intepatoare, de forfota si zgomote ascutite, de voci sparte si mahala
totul meschin si de prost gust si desuet
stari mici, oameni mici, probleme mici
nimic care sa depaseasca stratul de jeg uman care ne acopera ca nu cumva sa traim frumos
o mare scarba ma cuprinde si ma duc sa vomit intr-o tigara, intr-o bere, intr-o ureche deschisa

incep sa-mi doresc pacea

primavara cu gol in stomac
decizii indecise
oameni care pleaca, oameni care raman
oameni care nu mai exista
oameni care nu aleg
frica
sa incepem ceva nou
ceva nou nou nou
sa rezolvam ceva vechi
sa putem inchide cutia, sa o punem pe sifonier, sa se astearna proful pe ea, sa o uitam mai multi ani si apoi sa o aratam brusc nepotilor si sa ne vina sa zambim
nimic nu are sens daca nu trece prin tine

de abia acum eu nu am sens, ai ridicat scutul

nu-mi pasa
ma simt in desertul sahara
e plin de cactusi-cuvinte
si gol de restul
arde soarele si ma bronzez

cand o sa ne vedem din nou o sa fiu alta

ce copil

it's just a big big town at the end of the world
i know it could sound preatty
but it's only absurd
that you should go
and i should stay right here
though we both know
there is nothing to fear

i know you'll smoke pot down on love avenue
and i keep saying things that you already knew
but you will take my lovely little hand
and tell me as always that you understand

am compus un cantecel, fara sa vreau, fara sa ma gandesc
am simtit sa-ti cant dulce-amarui

tie am multe sa iti scriu in mine, dar imi trebuie timp sa ma strang de prin risipiri

acum ma gandesc doar ca micul print a trebuit sa sa se intoarca pe planeta sa
la floarea care il astepta
si ca e fericit

in fiecare seara o sa ma uit spre cer
si o sa incerc sa il vad

noapte buna, micule print

aproape-aprilie
cer albastru
totul simplu si zambitor
ca un fel de tu ma chemi si eu vin

o secunda suspendata
o secunda care ar fi putut fi azi sau ieri sau acum o luna
oricum inainte
o secunda in care am gandit
Azi n-am avut alti dumnezei in afara de tine.

apoi moartea

Toate patru in fata oglinzii
Manjite cu ruj rosu
De la ma’sa
Rostind cu voluptate si stangacie
Ultra- articulata
„curvo”
era un fel de paradis
de ne-reatins
regasit

era un fel de sacrilegiu dulce
ca vata de zahar
care cobora spre stern si apoi spre coapse

cand a venit in prag
mi-am zis ca mi-e drag
si trag
concluzii
aburite
furibunde
sangvin-colerice

sa nu care cumva sa vii tarziu
ca doare
si se raceste placinta cu mere
ionatane
babane

crapa-ti-ar vietile din palma

depresie
comod
asteptare
blocaj
cerc
si de la capat

stari ce te fac sa iti simti pieptul din ce in ce mai greu
nodul din gat
timpul
norii
asteptarea
si o tigara aprinsa

cercul nespart in care ne invartim
totul care se reduce la acelasi punct zero
care inchide traiectoria sperat-exuberanta
incapacitate
imposibilitate
inabilitate

felul lucrurilor si al oamenilor de a spera
felul lor de a se adapta la ce poate fi mai crunt
din simpla frica de a nu fi mai rau
schimbarea
curajul mocnit ce se naste doar in varful degetelor
tastele, tastele
uneori linistea

oamenii pierduti
oamenii pierdibili
oamenii de pierdut
frica de lucruri simple
de iarta-ma
de vino
de pleaca
totul comod
totul in stomac
totul devorat cu voluptate
oamenii consumati
oamenii consumabili
oamenii de consumat

asteptarea...

asta e tot.
restul e de rumegat incet si tacticos.
imi e foarte greu sa trag linie. intodeauna lucrez cu puncte.
de suspensie.
ma dor plamanii
si vreau sa pot sa fac mai multe.
sau mai bine.
cu dublu sens intens...